Nu rar mi s-a intamplat ca pe strada ori la televizor sa aud de diferite cazuri de maltratare a copiilor de orice varsta.Aproape in fiecare zi, imi este dat sa aud strigăte, lacrimi, vorbe urîte…toate acestea petrecute între o mamă şi odrasla sa.Aud cum mama strigă, înjură propriul copil. O scenă ruptă dintr-un film de groază?? Nu, realitatea din jur. De fapt, nimic nou în zilele noastre, astfel de cazuri chiar mai tragice se întîmplă zi de zi, oriunde şi oricînd, implicînd orice tip de actori, actori ce deviază de la meseria propriu-zisă, neţinînd cont de norme şi reguli; de ce părinţii, educatorii, cred ca au dreptul să abuzeze de copii, cine le insuflă acest drept, de unde vine supremaţia negativă? Cîteodată încerc să ghicesc de ce doamna respectivă se comportă aşa? are ea vreun motiv sa facă ceea ce face, sau dintr-un reflex condiţionat prost format.
Aceşti copii suportă cruzimea, bătaia, dar în ochi li se citeşte "Nu striga, nu lovi cu vorbe urîte, am nevoie de dragoste şi afecţiune!"
Copiii sunt maltratati de diferite persoane, nu numai de parinti si sub diferite moduri:neglijare, abandon, abuz fizic si psihic.
Imi este imposibil sa inteleg de ce unii oamenii, mai nou, majoritatea oamenilor sunt de parere ca violenta este prima in topul modurilor de educare a copiilor.Poate ca le sunt tutori, poate ca le sunt dascali, poate ca este slujba lor sa ii ingrijeasca -si aici ma refer la asistentii maternali- dar tot nu au acest drept asupra lor.Copiii sunt fiintele cele mai lipsite de aparare, cei care indura tratamentele adultilor insa fara a sadi in inima lor, pic de ura fata de acestia.Vorba aceea:"eu te am facut, eu te omor".Din pacate multi oameni tind sa creada ca au drepturi supreme asupra odraslelor sale.Total gresit.Nimeni nu are drepturi supreme asupra copiilor sau a oricarei alte persoane, decat Dumnezeu care ne trimite cel mai de pret dar:copilul.Acel pui de om care stii ca este sange din sangele tau si pe care trebuie sa-l pretuiesti , sa-l iubesti si sa-l ocrotesti chiar si cu pretul vietii.Nu sa-i aplici tratamente dintre cele mai crude, doar asa, pentru ca il consideri o greseala sau pentru ca pur si simplu nu te intereseaza sau chiar te scoate din sarite.
Imi amintesc o groaznica imagine de la televizor, care probabil imi va ramane in minte pentru totdeauna.Copii care sufereau de boli incurabile, dezbracati, infometati si infrigurati, inchisi intr o incapere intunecoasa in care sa aflau doar niste paturi fara saltele.Acei copii -probabil fara parinti- erau lasati sa moara in conditii greu de imaginat.Sunt o multime de cazuri absolut scandaloase care ma impresioneaza in mod total neplacut, de fiecare data.Plus ca mai exista si abuzuri sexuale care deasemena sunt foarte grave deoarece o asemenea experienta lasa aprente grave pana si asupra adultilor.Nici nu se pune problema ca o experienta de genul acesta,suferita in copilarie, poate avea urmari mult mai grave asupra micutilor nestiutori si inocenti.
Si totusi ce se poate face pentru acesti copii?Cum pot oamenii sufletisti sa ii ajute?Ce ar fi mai bine pentru ei şi cine ar trebui să fie judecat pentru suferinţa lor?
Copiii sunt maltratati de diferite persoane, nu numai de parinti si sub diferite moduri:neglijare, abandon, abuz fizic si psihic.
Imi este imposibil sa inteleg de ce unii oamenii, mai nou, majoritatea oamenilor sunt de parere ca violenta este prima in topul modurilor de educare a copiilor.Poate ca le sunt tutori, poate ca le sunt dascali, poate ca este slujba lor sa ii ingrijeasca -si aici ma refer la asistentii maternali- dar tot nu au acest drept asupra lor.Copiii sunt fiintele cele mai lipsite de aparare, cei care indura tratamentele adultilor insa fara a sadi in inima lor, pic de ura fata de acestia.Vorba aceea:"eu te am facut, eu te omor".Din pacate multi oameni tind sa creada ca au drepturi supreme asupra odraslelor sale.Total gresit.Nimeni nu are drepturi supreme asupra copiilor sau a oricarei alte persoane, decat Dumnezeu care ne trimite cel mai de pret dar:copilul.Acel pui de om care stii ca este sange din sangele tau si pe care trebuie sa-l pretuiesti , sa-l iubesti si sa-l ocrotesti chiar si cu pretul vietii.Nu sa-i aplici tratamente dintre cele mai crude, doar asa, pentru ca il consideri o greseala sau pentru ca pur si simplu nu te intereseaza sau chiar te scoate din sarite.
Imi amintesc o groaznica imagine de la televizor, care probabil imi va ramane in minte pentru totdeauna.Copii care sufereau de boli incurabile, dezbracati, infometati si infrigurati, inchisi intr o incapere intunecoasa in care sa aflau doar niste paturi fara saltele.Acei copii -probabil fara parinti- erau lasati sa moara in conditii greu de imaginat.Sunt o multime de cazuri absolut scandaloase care ma impresioneaza in mod total neplacut, de fiecare data.Plus ca mai exista si abuzuri sexuale care deasemena sunt foarte grave deoarece o asemenea experienta lasa aprente grave pana si asupra adultilor.Nici nu se pune problema ca o experienta de genul acesta,suferita in copilarie, poate avea urmari mult mai grave asupra micutilor nestiutori si inocenti.
Si totusi ce se poate face pentru acesti copii?Cum pot oamenii sufletisti sa ii ajute?Ce ar fi mai bine pentru ei şi cine ar trebui să fie judecat pentru suferinţa lor?
