Pe
neasteptate,rapid,fara vreo urma de avertizare ea se instaleaza, se
autoserveste cu o bucatica din sufletul tau si ti se aseaza confortabil in
piept.Fericirea..
Imitand perfect efectele unui drog, te simti mai increzator,
mai optimist, ba chiar totul incepe sa capete un sens.Vrei doar mai mult,
refuzi posibilitatea ca ea sa dispara la un moment dat facand prin asta,
greseala ce intr-o zi te va costa zile intregi de lacrimi,delir si nesiguranta.
Vicleana, ea poate
ca este cel mai mare necaz deghizat in ce ne place sa numim fericire sau..cine
poate sti? poate ca este chiar ceea ce cautam cu atata truda.Nu stim..aflam la
final.
Printre
zambete,implinire si extaz este bine sa existe
fie si cea mai mica urma de realism.Sa stim ca intr-o zi, intr-o
fractiune de secunda, totul dispare. De aceea fericirea nu trebuie sa fie
"totul" acela care ne da
oxigenul.Nu! Trebuie sa invatam,asemeni unui copil, si mersul acela mai greu,
de unul singur fara ca cineva sa te tina tot timpul de mana, fara ca cineva sa
te impinga de la spate,sa-ti dea avant.
Insa,vulnerabili, oamenii invata de obicei numai mersul de
mana, iar cand viata ii obliga sa il invete si pe cel de al doilea, e mult mai
dureros, drumul pe care calca devine plin de lame taioase.
In momente de
luciditate, cand, usor, ti se ridica valul atent asezat peste toata ratiunea,
vezi detalii noi, care de altfel au fost tot timpul acolo, vezi cum nu este
totul asa cum, orbit fiind, vedeai la inceput,vezi tot ce ti-ar putea ameninta
starea de implinire.Capul vajaie cautand un raspuns ,gandurile se aduna,voci
soptesc diverse cuvinte ce preferi sa ramana acolo,nedescifrate.Incerci sa le
pui intr-o alta ordine sperand sa capete un inteles mai limpede sau poate chiar
unul mai pozitiv.In zadar insa...
Parca esti din nou
in trecut, parca o forta superioara ti-ar fi sters memoria, parca n-ai fi
invatat nimic din ce a fost.Uiti cum ti-ai promis sa nu lasi sa se repete, sa
faci schimbari, sa mergi pe alta cale, orice, numai sa impiedici tot ce acum
iti pare inevitabil.Asa ca o faci din nou, intri in acelasi cerc vicios din
care nu se iese decat pe drumuri diferite.
