Gânduri…


Obstacol a numit-o, în calea sa spre culmile voalate ale viitorului
Şi-ntr-un tren ce deraiază de pe şinele-nţelegerii,
a transformat iubirea.
Şi da, mi-a trimis tot gerul de afară,
lângă mâna stângă…
Uitând când se înfrupta din dulcea frăgezime
a trupului neînceput.
Famelică, am căutat să iubesc mereu acelaşi “EL”
care, în nebunia lui, parcă e orb în faţa
plecăciunilor mele.
Şi-acum, o să-nfăşor gândurile în eşarfa
veche, şifonată, rostogolită-n frunze blonde,
aproape moarte.
Şi o s-o las,
În fiece moment ar vrea,
Să-mi alunece în jurul gâtului,
s-alunge pacea efemerităţii mele.